Proiecte

În perioadele de decădere a orașului, pe timpul războaielor mondiale, bisericile au cunoscut, laolaltă cu târgoviştenii, momente foarte grele, așa cum a fost asediul lui Sinan Paşa din toamna anului 1595, când documentele emise de Mihai Viteazul abundă în consemnarea daunelor, sau jafurile şi incendiile oştilor turco-tătare din februarie 1658, din vremea domniei lui Constantin Şerban, ori intervențiile Eteriei din 1821, dar și marele incendiu din 1829. Cele mai multe lăcășuri au fost refăcute, reparate, păstrându-și identitatea.

În intervale de timp prospere, ca domniile lui Neagoe Basarab (1512 – 1521), Matei Basarab (1632 -1654) sau Constantin Brâncoveanu (1688 -1714), au fost ridicate numeroase lăcaşuri sfinte, altele au fost refăcute, împodobite, protejate, astfel că un număr impresionant a străbătut secolele.

Oraș deschis, cu val de apărare ridicat abia la mijlocul secolului al XVII-lea, de voievodul Matei Basarab, Târgoviștea a fost apărată și de centura sa de mănăstiri fortificate. Poveștii impresionante a Dealului, necropola domnească cea mai importantă a domnilor Țării Românești, i se adaugă cea a Viforâtei, a Nucetului, a mănăstii Bunea, ori a mănăstirii Stelea.

Vino la Curtea Domnească de la Târgovişte să îi descoperi poveştile! Păşeşte curajos, poarta de intrare te aşteaptă şi pe tine, aşa cum i-a văzut trecând pe sub bolţile ei pe Mircea cel Bătrân, cel care îi pune piatra de temelie, ca și pe Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul sau Constantin Brâncoveanu, pentru a nu-i pomeni decât pe cei mai glorioşi dintre voievozii Țării Românești.

În secolul al XVII-lea, dar mai ales în al XVIII-lea, domnia a renunțat tot mai mult la scaunul voievodal de la Târgoviște, lăsând grija ocrotirii bisericilor în seama familiilor boierești și a orășenilor. Printre ctitori, vom regăsi, alături de familia domnească, pe marele dregător Buzinca, ori pe Udriște Năsturel și stolnicul Constantin Cantacuzino, unii dintre cei mai de seamă cărturari ai epocii lor.

„Casa mea e un roman de toată frumuseţea”, mărturisea Ion Alexandru Brătescu Voineşti (1868-1946) despre casa ridicată la Târgovişte, între anii 1897 – 1898, devenită, din 1967, Muzeul Scriitorilor Dâmboviţeni. Ulterior, seria muzeelor târgoviștene a fost completată, cu noi muzee, arta, istoria și casele memoriale devend repere ale urbei zilelor noastre.

Cetate de scaun încă de la finele secolului al XIV-lea, oraşul Târgovişte s-a împodobit de-a lungul veacurilor cu numeroase biserici. Ridicate prin grija domnitorilor sau a marilor familii boiereşti, acestea au cunoscut toate etapele evoluţiei oraşului, constituind o sursă importantă pentru cunoaşterea trecutului.